Stima de sine sau „cum ne vedem”

            Stima de sine este un subiect fundamental din care decurge întregul proces de formare a unor copii reușiți și adulți echilibrați.

            Să luăm în considerare câteva aspecte deosebit de importante, sfaturi practice, privind ceea ce este nevoie să facă (părinții) și ceea ce e de preferat să evite în construirea caracterului copilului:

            *Părintele să evite ispita de a repeta permanent copilului ce a făcut el/ea, când era la școală! Dacă facem o verificare a trecutului acestor părinți, vom descoperii că, în realitate, pretind din partea copilului ceea ce ei nu au reușit niciodată ca elevi: nicio absență de la școală, note numai de 10 etc.

       *Părinții să învețe copilul (să-i amintească permanent) că nimeni nu are voie (dreptul) să-l umilească, să-l facă să se simtă inferior. Copilul nu e obligat să dea voie cuiva să procedeze în acest mod, indiferent dacă e copil sau adult cel/cea care-l umilește. Și, poate, cel mai important aspect este faptul că un copil are nevoie să știe că D-zeu nu pedepsește ci eșecurile (momentele nedorite) din viața lui pot fi efectul unei cauze a unei alegeri nepotrivite.

            *Modalitatea în care părinții își învață copilul să comunice și să depășească anumite situații „delicate” ale vieții este extrem de importantă pentru fiecare etapă a existenței prin care va trece copilul. Ajutând copilul să-și formeze o imagine încurajatoare despre viață, părintele îl va pregăti pe acesta să găsească soluții potrivite pentru etapele mai puțin plăcute pe care le va întâlni în viață și va evita să-i formeze copilului un caracter victimizant. La fel de important este modul cum părintele îl prezintă pe copil celorlalte persoane! Intonația folosită de părinte poate transmite copilului faptul că îl iubește și e mândru cu el sau, dimpotrivă, că propriul copil nu contează pentru el (părinte).

            *Orice lucru dus la bun sfârșit îmbunătațește imaginea despre sine. Părinții să aleagă pentru copil activități potrivite vârstei acestuia, cu un început și un sfârșit foarte bine definite. Pentru a fi siguri că-și termină treaba, părinții îl pot ajuta pe copil furnizându-i acestuia planul sau un orar de respectat.

            *Copilul are nevoie să fie încurajat de către părinte să-și aleagă cu grijă pretenii și să fie apropiat (în mod deliberat) de persoane cu un caracter echilibrat, ambițioase și care văd partea bună a vieții. Cunoscând faptul că un copil tinde să copieze un comportament, să își aleagă modele de comportament, are nevoie să stea în preajma persoanelor care abordează viața cu integritate morală și atitudine constructivă, sporindu-le șansele de reușită în viață.

           *Este limpede că nu există persoane care să exceleze în absolut toate domeniile. Sunt persoane ce excelează pe plan intelectual, altele au calități fizice deosebite. Fiecare persoană poate excela în ceva. Poate că nici nu va excela, de aceea părinții îl pot asigura pe copil că există valori morale care îi pot asigura reușita în viață: corectitudinea, politețea, loialitatea, entuziasmul etc. Acestea sunt trăsături de bază necesare în viață. Neexcelând într-un domeniu sau altul, nu-l face pe copil mai puțin valoros sau mai puțin important pentru planul personal sau profesional. Este încurajator pentru copil să știe că, având aceste calități, va reuși să facă alegeri potrivite pentru el în viață.

            *Mare atenție la vocabularul pe care părinții îl folosesc în prezența copilului și în comunicare cu el! Este extrem de important ca părintele să-l învețe pe copil, cu multă iubire și răbdare, limba maternă într-o formă corectă. Să-l încurajeze să frecventeze biblioteca școlară, să-i devolte gustul pentru citit a cărților potrivite fiecărei etape de vârstă, cu vocabularul specific vârstei copilului. Părintele să-și facă timp să descopere, împreună cu copilul, cuvinte noi, devoltând calea minunată pentru copil de a-și dezvolta inteligența lingvistică.

            *Nu e demodat ca părinții să-l învețe pe copil bunele maniere! În ultimii 20 de ani, societatea românească a cunoscut un declin direct proporțional cu delicvența juvenilă. Unii părinți au fost prea „ocupați” ca să-și mai disciplineze copiii, ca să-i învețe regulile elementare de politețe, cu atât mai puțin, să le aplice în familie (mai întâi). Cu suprindere, observ chiar unii părinți care au uitat (sau nu i-au interesat niciodată) bunele maniere pe care bunicii noștri le aplicau atât de natural.

            *Părintele să pună accent pe dezvoltarea imaginației creatoare! Să-l învețe pe copil „să vadă”. Părinții, care izbutesc să-și educe copilul astfel încât acesta să reușească în viață, au nevoie să-l „vadă”încă de când acesta este mic ca pe un adult împlinit, competitiv și „deschis” la minte. Expresiile de genul: „Nu-i fi mai bun ca tat-to!”, „Nu ai cui să semeni deștept!” etc sunt extrem de distructive, ducând la o gravă scădere a stimei de sine a copilului. Ca viitor adult, va fi „urmărit” de aceste expresii, fiind împiedicat permanent să îndrăznească să-și dovedească contrarul.

Formarea unei imagini sănătoase despre sine este asigurată de un mediu optimist și plin de iubire oferit de familia în care se naște și își formează caracterul copilul. Părintele are rolul determinant de a-i forma copilului imaginea unei stime de sine echilibrată (evitând supraaprecierea în egală măsură evitarea subaprecierii), arătându-i prin fapte și cuvinte importanța pe care acesta (copilul) o are în viața familiei.

Aplicând cele amintite mai sus, părinții vor vedea rezultatul în timp și vor contribui la formarea unei imagini sănătoase a copilului despre sine. Primele semne vor fi acelea în care un copil cu o stimă de sine sănătoasă nu va mai fi preocupat să facă orice doar pentru a fi acceptat și apreciat de ceilalți, ci va știi cine este el, având încredere în capacitatea sa, ținând seama de limitele sale.