Vieți mințite

În ultimii ani am avut ocazia să călătoresc mult ( deseori nevoită), unul din beneficii fiind faptul că am norocul să cunosc multe persoane și, ceea ce mă amuza la început, acum a devenit ceva obișnuit, am ocazia să cunosc povești de viață (destăinuiri). V-ați dat seama că femeile sunt cele care simt mai acut nevoia să se destănuie, să scoată din adâncuri vorbe nerostite, frământări mult prea grele, ani grei de însingurare, lângă un barbat, iar dacă știi să asculți, să le respecți prin tăcerea ta durerea confesiunilor,  iti așează sufletul lor în mâinile tale.

vieti mintiteNoaptea e lungă și drumul se așterne tăcut în întunericul acompaniat de zgomotul sacadat al roților de tren. Persoane triste, cu fața brăzdată de nemultumiri, persoane care atunci, cândva, au fost prea grăbite să se îndrăgostească de ideea de îndrăgostire, de dor nebun de dragoste trăită din cărțile citite și filmele vizionate, de trăiri care ( de cele mai multe ori) au fost doar dorințe proiectate asupra celuilalt, grăbite să se vadă mirese și să trăiască lângă omul ales (uneori din întâmplare), așa cum se spune în povești: până la adânci bătrâneți.  Și, of, mare dezamăgire după o vreme. De ce au rămas în continuare în acea situație? Erau deja prea bătrâne să mai înceapă viață de la capăt, prea aveau să concureze cu femeile tinere și frumoase. S-au căsătorit pentru că altfel nu le lua nimeni, pentru că așa spune o vorba din bătrâni, că „dacă tot alegi, până la urmă culegi”. ”Părinții ne-au spus că nimeni nu e perfect, făcându-ne să credem că nici nu există iubiri adevarate” și atunci s-au mulțumit cu relații suportabile, știind că altul „mai bun nu există”. Apar copiii și odată cu ei apare și scuza că „trebuie să rămânem în relație pentru copii”, nu mai puteau să fie libere. Cine le mai lua așa? E bine că au apărut copiii, au cui le oferi dragostea atât de multă vreme reprimată și le pot justifica inerțiile. COMUNICARE? (zâmbesc amar) Da: ce să mănânce, ce alte plăți mai sunt de făcut…Au avut amanți ( câteva din ele mi se destanuie) au fost momente trăite pe furiș și care au devenit dureroase,  care au lăsat un gust amar, uneori nereușind să își mai regăsească ritmul vieții de cuplu (măcar cel aparent).

Le privesc cu părere de rău pentru faptul că aceste femei nu au cunoscut dragostea autentică și, mai mult, au renunțat la ea prea devreme. Le privesc aripile frânte în vieți mințite.